Festivalul „La vatra horelor din Bucuria”

Oricât de zbuciumată, plină de griji şi incertitudini ar fi viaţa noastră astăzi, este foarte important de a găsi, a ne face timp şi pentru un zâmbet, o glumă, un cântec, un dans, o deprindere utilă.

Şi unde, dacă nu la sat, la şezătoare poţi trăi aceste fermecătoare clipe de adevărată revelaţie sufletească? Pornind de la acest adevăr, lucrătorii căminului cultural din satul Bucuria, raionul Cahul, în comun cu grădiniţa de copii din sat, au organizat recent o şezătoare, la care, alături de cei vârstnici, au participat şi micuţii de la grădiniţă. Cu toţii s-au veselit, au cântat, au dansat, s-au dedat amintirilor…

De astă dată, şezătoarea s-a desfăşurat în incinta căminului cultural al satului, în sala muzeului de istorie şi etnografie, deschis la 27 august 2010, de Ziua Independenţei. Această sală a devenit o adevărată enciclopedie pentru generaţia tânără, care găseşte aici perle din trecutul localităţii, un focar de cultură şi lumină pentru săteni.

După ce în muzeu şi-au găsit locul multe lucruri, obiecte, acte, documente, fotografii cu valoare de unicat din istoria satului, acest locaş a devenit şi un centru spiritual, unde se organizează diferite activităţi cultural-artistice. Cu un mare interes vine încoace tineretul, pentru care fiece pagină din istoria pe care au scris-o de-a lungul anilor părinţii, buneii, străbuneii este fără preţ. În incinta muzeului au loc concursuri, victorine, şezători, la care iau parte cu toţii, de la mic la mare: pentru a mai spune o glumă, o ghicitoare, a cânta o melodie demult uitată, a dansa un dans mai vechi, „ca pe vremuri”, a-i asculta pe cei mai în vârstă.

Iată ce ne-a spus Agafia Babaian:

- Îmi amintesc cum ne adunam şi noi la şezători — torceam, împleteam, ţeseam la război. Stativele, vatalele, iţele le-am adus la muzeu, nu mai pot ţese, am 80 şi ceva de ani. Lasă să înveţe şi tinerii. Am învăţat-o pe nepoată să ţese, să împletească, să toarcă.

Elena Mititelu o completează: „Pe atunci, nu se zicea şezătoare, veneam la furcă, adică, la tors. Cu candelă, căci nu era lumină, dar lucrau toţi cu hărnicie, încât într-o singură seară gospodina casei termina cu scărmănatul, torsul, împletitul chiar. Gospodarii făceau ceva mâncare – fierbeau fasole, mălai dulce cu bostan, era vesel, cântam, ne veseleam cu plăcere”.

O altă femeie, Aculina Ghilaş, îşi aminteşte:

- Mama, dacă avea fată mare, pregătea zestre – prosoape, covoare, horboţele. Se auzea prin sat că la Damian e şezătoare, flăcăii chiuiau, veneau, se aşezau cu toţii la lucru. Spuneau fel de fel de glume, fetele cântau. Mama punea în sobă tăvi cu mălai dulce, bostan, tata aducea un ulcior cu vin, ne dădea câte un păhărel şi se termina şezătoarea. Ieşeam, flăcăii ne petreceau, stăteam puţin la poartă şi – acasă, căci a doua zi toţi trebuia să fim la lucru – prin gspodărie, aveam grijă de vite, de păsări. Oricum, viaţa parcă era mai interesantă, creşteau copiii cuminţi, nu erau aşa duşmănoşi şi hapsâni ca acuma, chiar dacă erau mai prost îmbrăcaţi, mai săraci…

La şezătoare au venit şi copii de la grădiniţa din sat, care au cântat, au dansat, au spus ghicitori, istorioare hazlii, iar cei adulţi i-au învăţat multe lucuri utile.

O fetiţă pe care o cheamă Angela ne-a mărturisit: „O să povestesc acasă cum am cântat, am spus poezii, ne-am îmbrăcat frumos, cum ne-am veselit”.

Organizatorii activităţii şi-au exprimat speranţa că readucând şezătorile în casele oamenilor, ne vom purifica, vom deveni mai buni, vom depăşi mai lesne greutăţile, vom deveni mai optimişti, mai siguri în ceea ce facem.

Gheorghe Raicu, director al căminului cultural din satul Bucuria, a concluzionat:

„Muzeul nostru este, de bună seamă, ca o enciclopedie a localităţii, copiii văd cu ochii minţii cum erau oamenii înainte, cu ce se ocupau. Spre mândria noastră, avem în sat şi o formaţie folclorică, colectivul popular „Bucuria”, cu care ne străduim să păstrăm obiceiurile, tradiţiile, să le dezvoltăm, să le transmitem celor care vin după noi. În seara de Anul Nou, de Crăciun colindăm de la casă la casă. În fiece an organizăm Festivalul „La vatra horelor din Bucuria”, la care ne vin mulţi oaspeţi.

Sursa: Gazetadesud